Abuzul asupra copiilor este unul dintre cele mai dure și mai dureroase lucruri despre care să vorbiți. Cuvântul „crud” nu începe să descrie mentalitatea necesară pentru a face rău unui copil nevinovat.
Totuși, discutarea ramificațiilor psihologice ale abuzului asupra copiilor este o necesitate absolută. Acest lucru este valabil mai ales într-o societate care insistă să „ne luăm de cap” și pur și simplu „mergem mai departe”. Mulți adulți au căzut în urechi, deoarece beneficiile pentru sănătate mintală din planurile de asistență medicală continuă să scadă atât în sectorul privat, cât și în cel public.
Așadar, ne facem propria noastră parte mică. În acest articol, vom discuta despre modul în care abuzul asupra copiilor afectează conexiunea creierului până la vârsta adultă. Vă rugăm să împărtășiți acest articol și ajutați-vă să faceți cuvântul dacă credeți că informațiile conținute vor fi benefice. (Mulțumesc!)
Iată cum abuzul asupra copiilor schimbă creierul ca adult:
Modificări ale ACC
Conform unui studiu publicat în American Journal of Psychiatry, efectele de lungă durată ale experiențelor traumatice din copilărie – inclusiv abuzul asupra copiilor – se corelează puternic cu afectarea structurii și funcției cortexului cingulat anterior (ACC).
ACC este o parte a creierului care joacă un rol imperativ în reglarea emoțiilor, impulsurilor și dispoziției. Cercetătorii cred că aceste modificări ale ACC au ca rezultat manifestarea tulburărilor depresive și a ideilor suicidare.
Anomaliile mielinei ale persoanelor abuzate
Mesajul rapid care are loc între regiunile creierului este uluitor prin complexitatea sa. Miliarde de neuroni (celule creierului) transmit impulsuri nervoase într-o fracțiune de secundă.
Multe dintre aceste semnale electrice trebuie să parcurgă distanțe lungi pentru a comunica cu neuronii din alte regiuni ale creierului. Axonii lungi (celule nervoase asemănătoare firului) sunt protejați de un înveliș gras numit mielină. Pe lângă protejarea axonului, această teacă grasă ajută și axonii să conducă mai eficient semnalele electrice.
Mielina se dezvoltă rapid în timpul copilăriei, continuând să se maturizeze până la vârsta adultă timpurie. Imagistica microscopică post-mortem dezvăluie anomalii semnificative în fibrele nervoase mielinizate ale persoanelor care s-au sinucis și au avut antecedente de abuz sever în copilărie.
Conectivitate neuronală afectată
Din cele trei grupuri de indivizi studiate, doar cei care au suferit abuzuri asupra copiilor au prezentat o acoperire redusă de mielină. În plus, echipa de cercetare a descoperit modificări moleculare care afectează dezvoltarea și întreținerea mielinei.
Aceste schimbări, speculează oamenii de știință, pot modifica comunicarea funcțională dintre zonele corticale („acoperire”) și subcorticale („de dedesubt”) ale creierului. Poate cel mai remarcabil, această comunicare include cea dintre nucleul accumbens, amigdală și cortexul prefrontal (PFC).
Nucleul accumbens și amigdala sunt zone ale creierului legate de reglarea emoțională și, respectiv, de recompensă și satisfacție. Dacă aceste zone subcorticale sunt afectate, așa cum pare să fie cazul cel puțin cu unele victime ale abuzului asupra copiilor, poate duce foarte bine la procesarea emoțională alterată (de exemplu, dificultăți de înțelegere a emoțiilor.)
Impactul
Pentru prima dată, cercetătorii au reușit să vadă schimbări în structurile neuronale în anumite zone ale creierului persoanelor care au suferit abuzuri severe în copilărie. ~ Katherine Gombay, Universitatea McGill
Așa cum am menționat, această cercetare (realizată de oamenii de știință de la Universitatea McGill din Quebec, Canada) este prima de acest gen. De ani de zile, psihologii, neurologii, neurologii și alți experți au postulat că abuzul asupra copiilor modifică dezvoltarea naturală a creierului unui copil. În cele din urmă, progresele în tehnologia imagistică a creierului au dovedit că aceste schimbări sunt într-adevăr reale.
Estimările situează prevalența abuzului sever în copilărie undeva la 5-15% dintre copiii cu vârsta de 15 ani sau mai mici. Dificultățile psihiatrice asociate cu abuzul sever din copilărie includ un risc crescut de depresie și anxietate, precum și niveluri mai ridicate de agresivitate și impulsivitate. În mod tragic, victimele abuzului asupra copiilor sunt mult mai probabil să se sinucidă.
Studiul de cercetare al Universității McGill arată că modificările fiziologice și funcționale ale creierului ca urmare a abuzului asupra copiilor sunt posibile – dacă nu inevitabile. Ca și în cazul oricărui studiu de această amploare, oamenii de știință vor încerca să reproducă concluziile acestuia și să le tragă concluziile.
În ceea ce privește noi ceilalți, poate că aceste informații sunt utile cuiva. „Răspândirea cuvântului” despre orice poate schimba o viață este un act bun și onorabil.
În timp ce suntem la asta, sperăm că rezultatele acestei cercetări (și similare) pe creier să pătrundă în birocrația instituțiilor publice și private însărcinate cu supravegherea sănătății publice, inclusiv în eșaloanele superioare ale guvernului. Persoanele care în cele din urmă iau decizii cu privire la asistența medicală publică – inclusiv alocarea de resurse în scopuri de sănătate mintală – ar trebui să fie trase la răspundere.
Resurse pentru abuzul asupra copiilor
Per helpguide.org, iată o listă cu liniile telefonice de abuz pentru abuz asupra copiilor:
SUA sau Canada: 1-800-422-4453 (Ajutor pentru copii)
UK: 0800 1111 (NSPCC Childline)
Australia: 1800 688 009 (CAPS)
Noua Zeelandă: 0800-543-754 (Kidsline)
Alte linii de asistență internațională: Child Helpline International (www.childhelplineinternational.org)
Ajutor pentru abuzul sexual asupra copiilor:
1-888-PREVENT (1-888-773-8368) – Oprește-te acum
1-800-656-HOPE – Rețeaua națională pentru viol, abuz și incest (RAINN)
Sau vizitați ChiWorld.org pentru o listă cu alte linii internaționale de asistență pentru copii.
Dacă credeți că un copil este abuzat, vă rugăm să contactați agenția locală de aplicare a legii și să depuneți un raport.
