Când un copil se naște într-un mediu stabil, nu într-un mediu familial toxic, știința arată că este mult mai puțin probabil să sufere de stres și anxietate pe termen lung. Dr. Gail Gross, psiholog pentru copii, spune:
“…copii crescuți într-un mediu stabil, copilul dumneavoastră va avea mai puțină anxietate și un prag de siguranță mai mare.”
Acest „prag mai în alt de securitate” este necesar pentru ca copilul să dobândească un sentiment de stima de sine și încredere. Drept urmare, această bază puternică a caracterului îi permite copilului să devină autosuficient, independent și autoactualizat. Pe scurt, o viață de familie de calitate pregătește copilul spre fericire.
În contrast, atunci când un copil este expus la un mediu toxic, este mult mai probabil să dezvolte probleme cu mediul academic, comportament, controlul impulsurilor, precum și viața socială. Aceste comportamente sunt, din păcate, profund înrădăcinate; produse secundare comportamentale ale unui creier expus continuu la hormonul stresului cortizol.
În multe privințe, anii copilăriei timpurii sunt atunci când o persoană devine „programată”. De fapt, primii cinci ani de viață îi modelează în mare măsură pe adulții pe care în cele din urmă devin. Rețeaua pentru creșterea copiilor din Australia afirmă:
„În primii cinci ani de viață, creierul copilului dumneavoastră se dezvoltă mai mult și mai repede decât în orice alt moment al vieții sale. Experiențele timpurii ale copilului dumneavoastră – lucrurile pe care le vede, aude, atinge, miroase și gustă – stimulează (creierul) creierul, creând milioane de conexiuni… experiențele îi modelează pe adulții pe care îi vor deveni.”
Referitor la acest articol, putem rezuma relevanța celor menționate mai sus după cum urmează:
– Creierul trece printr-o perioadă rapidă de dezvoltare în timpul copilăriei.
– Primii cinci ani de viață sunt esențiali pentru abilitățile necesare pentru a fi un adult sănătos.
– Aptitudinile comportamentale, cognitive, emoționale și sociale expuse la vârsta adultă sunt reflectări ale lecțiilor învățate în copilărie.
Să trecem acum la subiectul principal al articolului.
Iată 5 comportamente posibile ale unui adult care a avut un mediu familial toxic în creștere:
1. Frica de manipulare
Mediile familiale toxice implică adesea un anumit grad de manipulare între doi sau mai mulți membri ai familiei. Manipularea, când vine vorba de asta, este o formă de abuz emoțional. Expunerea continuă la abuz emoțional poate face pe cineva să se teamă; în acest caz, frica se manifestă sub forma unui comportament de evitare.
2. Lipsă de identitate de sine
Abraham Maslow, creatorul Ierarhiei nevoilor lui Maslow, enumeră „stima” drept unul dintre cele cinci elemente umane critice, alături de fiziologic (hrană/apă), siguranță (adăpost și protecție), iubire și apartenență, și autoactualizarea.
Se poate susține că siguranța, împreună cu dragostea și apartenența, au un impact profund asupra stimei de sine. În plus, potrivit lui Maslow, fără un simț al stimei, probabil că cineva nu își va realiza sau nu își va împlini potențialul și talentele.
3. Dificultăți în a avea încredere în ceilalți
Când cineva este crescut într-o atmosferă în care încrederea este absentă, cu siguranță îi poate afecta capacitatea de a o exercita mai târziu în viață. Copiii învață din ceea ce văd și aud – și dacă ceea ce văd și aud este o neîncredere generalizată – de ce ar trebui să se pună într-o poziție pe care o percep ca fiind extrem de vulnerabili?
Dacă persoana nu coboară garda, va deveni greu să formezi și să menții relații sănătoase.
4. Probleme de a interacționa social
Conform unui studiu publicat de Texan’s Woman’s University:
Adulții crescuți în familii disfuncționale raportează frecvent dificultăți în formarea și menținerea relațiilor intime, menținerea stimei de sine pozitive și încrederea în ceilalți; se tem de pierderea controlului și își neagă sentimentele și realitatea.
Când este crescut într-un mediu familial toxic, devine aproape imposibil pentru copil să vadă dincolo de ceea ce se întâmplă în casa lui. Dacă ceea ce văd este abuz, m altratare și neglijare, vor avea probleme în a lăsa oamenii să se apropie de ei. De obicei, aceste dificultăți în comunicarea interpersonală se nasc din frică și nesiguranță.
5. Comportament anxios
Conform unui studiu publicat în Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry, indivizii crescuți într-o gospodărie disfuncțională sunt mai susceptibili de a fi diagnosticați cu tulburare de anxietate generalizată sau GAD. Cercetătorii susțin că această conexiune este trasabilă unei lipse de stabilitate în timpul copilăriei.
Așa cum am discutat, familiile disfuncționale nu oferă sentimentul de siguranță de care au nevoie copiii. Aceste sentimente prelungite de nesiguranță duc adesea la dezvoltarea unor tulburări legate de anxietate. Conform WebMD, simptomele GAD includ: dificultăți de concentrare, dureri de cap, iritabilitate, tensiune musculară, transpirație, îngrijorare și tensiune continuă și senzații de neliniște.
„Dacă vrei să crești un copil care este grijuliu, organizat, orientat spre obiective și de succes, trebuie să oferi un mediu stabil în care să poată experimenta o copilărie plină atât de experiențe de dragoste, cât și de legături.” ~ Dr. Gail Gross
Gânduri finale
Schimbarea atitudinilor și comportamentelor înrădăcinate este adesea un efort anevoios. Acestea fiind spuse, psihologii copiilor și alți experți cred că o astfel de schimbare este totuși posibilă. Prin urmare, este vital să abordăm schimbarea cu o perspectivă răbdătoare și realistă.
Dacă crezi că suferi în urma experiențelor din copilărie, este recomandat să faci o listă cu comportamente și emoții pe care ai dori să le schimbi. Apoi, începeți să lucrați la îmbunătățirea modului în care răspundeți la gândurile și sentimentele nedorite. Practicarea atenției este utilă în special în combaterea comportamentului nedorit.
