A fi mamă versus bunică vine cu un set diferit de responsabilități și așteptări. Dacă ai avut privilegiul de a juca ambele roluri în această viață, știi despre diferențele lor direct. Mamele tind să aibă o relație mai strânsă cu copiii lor, deoarece sunt cu ei aproape 24/7. Creșterea unui copil necesită multă muncă, așa că acolo intră bunica în imagine.
Bunicile au jucat un rol esențial în educația parentală și în asigurarea stabilității familiei de mii de ani. Comunitățile tradiționale de pe tot globul o veneră pe bunica, deoarece ea reprezintă puterea și matriarhatul. Ea acționează ca un lipici care ține familia unită, aducând înțelepciunea și experiențele ei de viață la masă.
În timp ce mamele sunt de obicei principalele îngrijitoare, bunicile intervin și ele atunci când mamele au nevoie de o pauză. Când părinții pleacă în vacanță sau au nevoie de babysitter în general, bunicii îndeplinesc în mod normal acest rol. Așa că, deși mamele și bunicile au diferențele lor, ambele lucrează în tandem pentru a menține familia în viață.
Cercetarea dezvăluie trei diferențe cheie între a fi mamă și a fi bunică
Mai jos, vom trece peste aceste diferențe cheie mai detaliat.
1 – O bunica ajunge să se bucure de nepoții lor fără obligațiile maternale de a-i crește
Aceasta nu înseamnă că mamele primesc capătul scurt al bățului aici. Cu toate acestea, nu este un secret pentru nimeni că mamele au multe responsabilități atunci când vine vorba de creșterea copiilor. Între schimbarea scutecelor, trezirea noaptea pentru a le hrăni și îngrijirea lor în general, creșterea unui copil necesită sacrificiu și răbdare.
Bunica din familie va oferi o mână de ajutor ori de câte ori este nevoie, dar ea nu este îngrijitoarea principală. Ca atare, ea ajunge să se bucure mai mult de relația cu nepoții ei, deoarece nu este atât de mult stres implicat. De obicei, copiii își asociază bunica cu distracția, amintirile și confortul și așteaptă cu nerăbdare să se legă cu ei.
Bunicile furișează dulciurile cum ar fi prăjiturile și bomboane și au tendința de a-și răsfăța nepoții atunci când îi vizitează. Rolul unei mame necesită, fără îndoială, mai multe limite și reguli pentru a insufla disciplina. Desigur, mamele fac întotdeauna excepții din când în când, dar își țin copiii la coadă. Este o dragoste dură, dar necesară pentru ca copilul să crească știind binele de rău.
Așa că, în general, bunicile sunt ceva mai laxe cu nepoții lor și se pot bucura de ei fără obligații financiare și constrângeri de timp. Mamele au o povară mai mare pe umerii lor, deoarece își modelează copiii, ceea ce vine cu o mare responsabilitate.
2 – O bunica va oferi înțelepciune mamelor care încă învață frânghiile parentale
O bunica este un izvor al înțelepciunii, având multe experiențe de viață sub centură pe care le poate transmite nepoților ei. Când un copil răcește, cunoaște remedii străvechi și tehnici de vindecare pe care o mamă poate nu le cunoaște, de exemplu. Deoarece ea a fost pe planetă mult mai mult decât copilul ei, o bunica poate oferi sfaturi parentale sau „hack-uri” pentru a ușura lucrurile. Orice mamă ar accepta sfatul bătrânilor ei dacă ar îmbogăți viața copilului ei.
Pe lângă sfaturile parentale, bunica oferă și perle de înțelepciune nepoților săi. Lecțiile de viață, cum ar fi regula de aur și a rămâne fidel cu ei înșiși, devin o parte normală a vizitelor cu nepoții lor. Bunicii ajung să-și transmită moștenirea familiilor lor, oferind înțelepciune valoroasă și sacră pentru a le ghida călătoria vieții.
În plus, copiii care au o relație strânsă cu nepoții tind să se descurce mai bine, conform unui studiu pe 1.500 de copii. Cercetarea a constatat că copiii cu bunici implicați activ au avut mai puține probleme comportamentale și emoționale.
Așadar, bunicii nu sunt doar acolo pentru a ușura efortul parental, ci, de asemenea, modelează sănătatea mintală a nepoților lor în moduri semnificative.
3 – Bunicile ajung să retrăiască experiența maternității, aducând o emoție reînnoită
În timp ce proaspetele mame nu au avut experiența de a crește un copil, o bunica are amintiri frumoase despre asta. Deci, când copilul ei anunță că este însărcinată, desigur, bunica este plină de emoție și bucurie pură. Ea abia așteaptă să-și țină prețiosul nepot în brațe, așa cum a făcut cu propriul ei copil.
Există ceva în felul în care fața unei bunici se luminează atunci când nepoții ei vin în vizită. Îți poți da seama că a fi în prezența familiei ei aduce fericire spre deosebire de orice altceva. Mulți bătrâni suferă de singurătate, așa că să-și văd nepoții și copiii mari oferă un angajament social atât de necesar. Ca să nu mai vorbim, ei ajung să retrăiască bucuriile de a fi părinți, așa cum am spus mai devreme.
Ei pot găsi un sentiment reînnoit al scopului în a-și ajuta să-și crească nepotul, deoarece femeile au în mod natural acel instinct matern. Este destul de satisfăcător să ai grijă de un copil, deoarece contribui la a te asigura că acesta devine un adult sănătos și puternic. O bunica joacă un rol crucial în acest proces și este înrădăcinat în ADN-ul ei să-și întrețină familia.
Bunica poate să nu joace un rol la fel de direct ca mama, dar ea este totuși o piesă importantă a puzzle-ului. Ea este coloana vertebrală a familiei, oferind sprijin și rezistență în fața adversității. Când nepoții apar în imagine, ea este încântată să-și transmită înțelepciunea, dragostea și bucuria unui alt membru al familiei.
Bunicile ajung să coacă și să gătească pentru cei mici, să citească povești, să le pună jos pentru somn și să le îmbrățișeze prea multe. Ce bunică nu ar fi entuziasmată de acele experiențe care schimbă viața?
Gânduri finale despre cum diferă bunicile de mame
Bunicile și mamele sunt fundamental diferite, deși ambele au roluri importante de jucat în creșterea unei familii. Mamele sunt mai direct implicate în educația parentală, în timp ce bunicile sunt în fundal pentru a oferi sprijin dacă este necesar.
Bunica ajunge să se relaxeze și să se bucure mai mult de compania nepoților ei, în timp ce mama trebuie să-și asume toate responsabilitățile de părinte. Asta nu înseamnă că nu este recunoscătoare pentru copiii ei, dar este totuși o muncă solicitantă din punct de vedere fizic și mental.
Per ansamblu, bunica acționează ca protector și purtător de înțelepciune, în timp ce mama joacă rolul de îngrijitoare și disciplinară. Ambele roluri sunt cruciale pentru creșterea unui copil bine rotunjit.
