Dicționarul definește claustrofobia ca având o frică extremă sau irațională când vine vorba de spații închise.
Statisticile din 2019 estimează că această fobie anume afectează viața a aproximativ 2,2% dintre indivizii din America. Din păcate, doar câțiva dintre acești indivizi se obosesc vreodată să caute ajutor.
Este de remarcat și faptul că claustrofobia îndeplinește criteriile necesare pentru a constitui o tulburare DSM-5. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu DSM-5, denumit și Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, acesta este un manual folosit de majoritatea psihologilor și psihiatrilor pentru a diagnostica o gamă largă de tulburări de sănătate mintală. De asemenea, îi ajută pe acești practicieni să decidă cel mai bun curs de tratament pentru pacienții lor.
CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE CLAUSTROFOBIE
La fel ca cleitrofobia, care este frica de a fi prins în capcană, claustrofobia poate declanșa o multitudine de simptome ușoare până la severe la persoanele cu tulburare, inclusiv următoarele:
- Transpirație profundă
- Tremurări sau tremurături incontrolabile
- Un sentiment intens de panică sau de moarte iminentă
- Simt fără suflare
- Bătăi rapide ale inimii
- Dureri în piept
- O senzație de strângere în piept
- Greaţă
- Amețeală
- Simt dezorientat
- Hiperventilație
În plus, ar trebui să remarcăm că această listă nu cuprinde toate simptomele sinonime cu claustrofobia. Cu toate acestea, ele sunt cele raportate frecvent de cei care se luptă cu tulburarea.
Cleithrophobia
Cleitrofobia și claustrofobia au legătură strânsă una cu ceal altă. Cu toate acestea, iată cum să le distingem. După cum am menționat, claustrofobia este frica intensă de spațiile mici. Pe de altă parte, cleitrofobii se tem să rămână prinși și să nu poată ieși dintr-un spațiu mic. Din punct de vedere tehnic, o persoană cu cleitrofobie este de acord să intre într-un spațiu mic - atâta timp cât există o ieșire în apropiere. Frica provine din sentimentul de izolare în spațiu.
Iată mai multe despre cleitrofobie…
Spre deosebire de anxietatea generalizată, cleitrofobia este o tulburare bazată pe fobia situațională, în așa fel încât evenimentele și experiențele specifice o declanșează. Potrivit dr. Mark Powers, profesor asociat de psihologie la Southern Methodist University, precum și co-director al Centrului de terapie cognitiv-comportamentală din Dallas, cea mai mare îngrijorare pe care o au persoanele cu cleitrofobie este să rămână fără aer sau să rămână prinși. Multe situații și evenimente pot declanșa aceste sentimente. Și în cele mai multe cazuri, ele lasă loc în cele din urmă unor simptome sinonime cu tulburarea.
CE PROVOCĂ CLAUSTROFOBIA?
Deși doar 2,2% la sută din populația SUA se luptă cu claustrofobia, trebuie să fim conștienți de faptul că există aproape 330 de milioane de oameni care își spun țara acasă, conform unui studiu realizat în 2019. de către Biroul de Recensământ al SUA. Și asta înseamnă că factorii care declanșează simptome la milioanele de oameni afectați de tulburare pot fi provocați de orice număr de lucruri. Acestea fiind spuse, unele dintre lucrurile care declanșează în mod obișnuit simptome legate de claustrofobie la mulți dintre acești indivizi includ
- Călătorind într-o mașină sau cu avion
- Găsindu-se într-o cameră fără ferestre
- Călare în lift
- Trebuie supusă unui RMN, imagistică prin rezonanță magnetică, examen
- Trebuie să fie supus unui CT, tomografie computerizată, scanare
- Găsindu-se într-o cameră supraaglomerată
- A fi un dulap
Deși există puține dovezi care să susțină această afirmație, mulți oameni de știință și cercetători cred că unii indivizi au o probabilitate genetică de a dezvolta claustrofobie. În mai multe studii, cercetătorii și oamenii de știință au descoperit că copiii care au părinți care se luptă cu tulburarea au de două ori mai multe șanse să o dezvolte ei înșiși la un moment dat în viața lor.
CUM AFECTĂ CLAUSTROFOBIA CREIERUL?
Acum că avem o înțelegere generală a simptomelor asociate cu claustrofobia și a cauzelor, să luăm un moment pentru a examina modul în care tulburarea afectează creierul. Potrivit unui studiu publicat de National Institutes of He alth, care face parte din Departamentul de Sănătate și Servicii Umane din SUA, ca să nu mai vorbim de cea mai mare agenție de cercetare biomedicală din lume, persoanele care se luptă cu claustrofobia prezintă adesea modificări în amigdala. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu această regiune a creierului, amigdala este situată în porțiunea frontală a lobului temporal, care este aproape de hipocamp. Și aceste schimbări sunt cele care declanșează apariția simptomelor legate de fobie. Și, în funcție de gravitatea acestor modificări, simptomele pe care le experimentăm pot varia de la ușoare la severe.
CUM SE PREVENȚI SIMPTOMELE LEGATE DE CLAUSTROFOBIE
O modalitate de a preveni sau de a minimiza simptomele legate de claustrofobie este prin a evita evitarea. Deși această abordare s-ar putea să nu funcționeze în toate cazurile care implică sănătatea mintală, studiile arată că este o modalitate eficientă de a combate simptomele legate de claustrofobie fără a fi nevoie să recurgă la medicamente pentru anxietate. Implicarea în evitarea poate include oricare dintre următoarele:
- Evitarea spațiilor mici, înguste
- Find un punct de a căuta mereu ieșiri
- Să stai aproape de o ieșire
- Lăsând ușa deschisă dacă trebuie să fii într-un spațiu restrâns
MEDICAMENTELE CLAUSTROFOBIE POT PROVOCĂ MAI MULT RĂU DECIT BINE
Deși adesea eficient, implicarea în evitare poate să nu funcționeze pentru toată lumea, în special pentru cei cu simptome severe. De fapt, multe dintre aceleași medicamente pe care medicii le prescriu frecvent pentru a rezolva simptomele tipice tulburării de anxietate generalizată pot combate și simptomele legate de claustrofobie. Conform ghidului de ajutor.org, un site web nonprofit de sănătate mintală și bunăstare, medicamentele pe bază de prescripție medicală care pot ajuta la ambele tulburări DSM-5 includ următoarele:
- Ativan
- Klonopin
- Valium
- Xanax
Este important de reținut că toate aceste medicamente sunt clasificate ca benzodiazepine, denumite și tranchilizante. Și deși sunt utile atunci când vine vorba de rezolvarea simptomelor legate de anxietatea generalizată și claustrofobia, ele pot declanșa mai multe efecte secundare, inclusiv
- Probleme de vorbire
- Probleme de vedere
- O incapacitate de a se concentra
- Sentimente de confuzie
- Stomac deranjat
- Probleme cu echilibrul
- Dureri de cap
- Probleme de memorie
Poate că cel mai deranjant este faptul că „benzo” sunt substanțe chimice care creează o dependență puternică, care îți modifică creierul.
Per total, cei care aleg să ia benzodiazepine pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor legate de claustrofobie ar trebui să le ia numai așa cum este prescris de un medic autorizat. În plus, dacă experimentați modificări fizice sau psihologice semnificative în timp ce le luați, ar trebui să vă avertizați imediat medicul sau psihiatru.
CUM POATE AJUTA TERAPIA COMPORTAMENTALĂ LA CLAUSTROFOBIE
Când vine vorba de tratarea claustrofobiei, nu există o abordare unică pentru toate. Tratamentele care funcționează pentru unii ar putea să nu funcționeze pentru alții. În unele cazuri, poate fi necesară o abordare cu mai multe fațete care include utilizarea terapiei comportamentale alături de medicamente pe bază de prescripție medicală. Acestea fiind spuse, unele dintre cele mai comune forme de terapie comportamentală includ
Terapia prin expunere
Unii oameni evită situațiile care declanșează simptome legate de claustrofobie. Efectiv? Până la un punct. Cu toate acestea, mulți susțin că acest lucru nu abordează neapărat problema. La urma urmei, este aproape imposibil să eviți toate situațiile și evenimentele care provoacă claustrofobie din viața ta. Din acest motiv, mulți psihiatri și psihologi vor recomanda terapia prin expunere.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest tip de terapie comportamentală, este, așa cum ar putea sugera și numele, procesul de a fi plasat continuu în situații care provoacă claustrofobie ca o modalitate de a deveni treptat desensibilizați la ei.. Cu ajutorul psihologului sau psihiatrului potrivit, această abordare a terapiei comportamentale funcționează pentru majoritatea indivizilor.
Terapie de relaxare și vizualizare
Această abordare a tratamentului comportamental, la fel ca terapia de expunere, este încă o modalitate de a ajuta la ameliorarea simptomelor ușoare până la severe legate de claustrofobie. Pe scurt, terapia de relaxare și vizualizare îi învață pe indivizi cum să facă față simptomelor ori de câte ori se află într-o situație care provoacă claustrofobie. O metodă de relaxare și vizualizare care pare să funcționeze pentru majoritatea oamenilor presupune să numărați înapoi de la 10 la 1 în timp ce vă imaginați că vă aflați într-un loc sigur. Această abordare poate calma nervii epuizați în timp ce ajută la atenuarea sentimentelor de moarte iminentă.
Terapia comportamentală emoțională rațională
Cunoscută și sub numele de REBT, terapia comportamentală emoțională sonoră este o formă de terapie comportamentală. Această intervenție îi învață pe indivizi cum să se concentreze mai degrabă asupra prezentului decât asupra experiențelor trecute care ar fi putut contribui la tulburarea lor. În acest proces, acești indivizi își formează nu numai credințe sănătoase, ci și realiste, care fac ca situațiile care provoacă claustrofobie să pară mai puțin înfricoșătoare.
Terapie cognitiv comportamentală
Mulți psihiatri și psihologi consideră că această abordare a terapiei comportamentale este standardul de aur în abordarea unei multitudini de tulburări de sănătate mintală. Iar claustrofobia nu face excepție în acest sens. Cunoscută și sub denumirea de CBT, terapia cognitiv-comportamentală îi învață pe indivizi cum să schimbe modul în care gândesc despre experiențele trecute care ar fi putut contribui la tulburarea lor. Procedând astfel, pacienții se vor echipa mai bine pentru a face față simptomelor legate de claustrofobie atunci când se prezintă.
GANDURI FINALE PRIVIND DEPĂȘIREA SIMPTOMELOR TA DE CLAUSTROFOBIE
În rezumat, claustrofobia este o altă dintre numeroasele tulburări de sănătate mintală care pot întoarce rapid viața unui individ cu susul în jos. Din fericire, nu lipsesc tratamentele, inclusiv terapia comportamentală, care pot ajuta la prevenirea scăderii sub control a tulburării. Acestea fiind spuse, dacă vă confruntați cu această tulburare specială, încercați unele dintre recomandările prezentate în acest articol. Cu toate acestea, dacă simptomele persistă, ar trebui să programați cât mai curând posibil o întâlnire cu un psiholog sau un psihiatru.