Schizofrenia este una dintre cele mai provocatoare tulburări mintale care face dificilă înțelegerea unei persoane a ceea ce este real și ce nu este. Este posibil să nu fie capabili să gândească clar, să se relaționeze cu ceilalți, să gestioneze emoțiile sau să îndeplinească funcții normale de zi cu zi. Cel mai frecvent tip al acestei tulburări este cunoscut sub numele de schizofrenie paranoidă. Cu această boală mintală, acești indivizi pot vedea sau auzi lucruri care nu se întâmplă de fapt sau se pot plânge că sunt urmăriți în mod constant.
Psihologii au diferite moduri terapeutice de a trata schizofrenia, care includ psihoterapia, terapia psihosocială, terapia cognitiv-comportamentală și formarea abilităților sociale.
Prin înțelegerea simptomelor schizofreniei, cei dragi pot fi capabili să-i prevină pe cei care suferă de a se răni, ceea ce include abuzul de droguri, abuzul de alcool, sinuciderea și alte probleme cauzate de halucinații. Iată 12 simptome de care trebuie să fii atent, conform psihologilor.
Clasificarea simptomelor pozitive versus negative
Psihologii clasifică simptomele în categorii pozitive și negative.
Simptomele pozitive sunt cele care nu sunt văzute într-o minte sănătoasă și pot pierde contactul cu realitatea.
Pe de altă parte, simptomele negative apar atunci când boala perturbă comportamentul sau emoțiile normale. Acestea pot fi mai greu de observat deoarece apar ca depresie sau chiar tulburări de deficit de atenție.
1. Halucinații – simptom pozitiv
Ați observat că persoana suferă de halucinații? Aceasta înseamnă că ei văd sau aud evenimente, oameni sau lucruri care nu sunt de fapt reale. Pentru persoana cu schizofrenie, halucinațiile par a fi reale și nu cunosc diferența. Ei pot auzi voci sau pot vedea oameni care nu există.
2. Iluzii – simptom pozitiv
Separat de halucinații, o iluzie este o credință care nu este reală. Pacienții schizofrenici cred adesea că sunt urmăriți, hărțuiți, răniți sau urmăriți. Ei pot crede în iluzii de grandoare, cum ar fi că sunt un zeu sau un super-erou cu abilități excepționale. Ei pot crede, de asemenea, că pot vedea viitorul sau că cineva este îndrăgostit de ei atunci când nu l-au întâlnit niciodată înainte.
3. Vorbire sau gândire dezorganizată – simptom pozitiv
Unul dintre lucrurile care îngreunează această boală este că poate fi greu să comunici cu cineva cu schizofrenie. Vorbirea poate fi afectată sau considerabil fără legătură cu subiectul despre care doriți să vorbiți. Psihologii numesc adesea acest cuvânt salată, deoarece schizofrenicii compun propoziții cu cuvinte aleatorii care adesea nu au sens.
4. Comportament motor dezorganizat sau anormal – simptom pozitiv
Cu această boală mintală, cei care suferă pot fi imprevizibili conform psihologilor. Se pot comporta prost ca un copil sau se pot agita din cauza nimicului. Comportamentul nu este întotdeauna concentrat sau ușor de detectat, mai ales dacă ei tac. Cu toate acestea, este dificil pentru suferinzi să îndeplinească sarcini de rutină în timp ce se află într-o stare de comportament motor dezorganizat. Este posibil să observați rezistență la indicații, lipsă de răspuns, postură neadecvată sau ciudată, mișcare excesivă sau comportament neregulat.
5. Lipsa de igienă și conștientizare personală – simptom negativ
În multe cazuri, pacienții nu au grijă de ei înșiși așa cum ar face în mod normal atunci când nu se confruntă cu un episod. Din cauza problemelor de concentrare și a halucinațiilor, multe persoane cu această tulburare nu pot face baie, deoarece sunt blocate într-o stare de fantezie. Cu toate acestea, la pacienții mai tineri, este posibil să nu fie la fel de vizibil ca un simptom, deoarece ar putea fi pur și simplu dureri de creștere sau hormoni care cauzează probleme, dar atunci când sunt combinate cu simptome, poate fi dezastruos pentru bunăstarea psihică a unui schizofrenic.
6. Insomnie – simptom negativ
Uneori, schizofrenicilor le este greu să se odihnească o noapte. Ei au adesea halucinații care fac să pară periculos să meargă la culcare, cum ar fi în cazul în care cineva îi urmărește sau urmărește. Este posibil să nu se poată odihni zile întregi fără medicamente. Schizofrenicii pot avea anumiți factori declanșatori și pot lua măsuri și în timp ce se află într-o stare de insomnie. Unul dintre cele mai frecvente simptome este mutarea mobilierului în momentele paranoice și dezorganizate.
7. Catatonie sau tulburări de mișcare – simptom negativ
În alte cazuri, schizofrenicii pot intra într-o stare de catatonie, adică nu se mai mișcă cu totul. S-ar putea să nu vorbească zile întregi și să pară blocați în transă. În alte cazuri, ei nu se pot opri din mișcare atunci când sunt supărați și nu se pot controla.
În alte cazuri, psihologii numesc acest afect plat, în care fața persoanei nu se mișcă atunci când vorbește, sau pot folosi o voce monotonă când vorbește. Acestea sunt simptome negative care pot fi greu de recunoscut, mai ales dacă sunt capabili să vorbească. La pacienții mai tineri, poate părea că sunt pur și simplu depresivi. Cu toate acestea, s-ar putea să nu se poată angaja în activități normale sau să vorbească cu prietenii lor așa cum făceau în mod normal în trecut.
8. Retragere socială – simptom negativ
În stadiile incipiente ale acestei boli mintale, schizofrenicii nu mai doresc să se petreacă ca de obicei cu prietenii și familia lor. Ei pot experimenta depresie, lipsă de motivație și iritabilitate din cauza schimbărilor de dispoziție și a halucinațiilor. În multe cazuri, suferinzii nu înțeleg ce se întâmplă în jurul lor și nu pot descifra diferența dintre realitate, ceea ce înseamnă că nu pot socializa la fel ca ceilalți.
Cu toate acestea, cu formarea abilităților sociale, pacienții își pot gestiona iluziile și pot învăța abilități pentru a înțelege factorii declanșatori. Ei pot învăța să-și recunoască halucinațiile și să dezvolte modalități de a depăși aceste comportamente pentru a funcționa normal.
9. Depresie și schimbări de dispoziție – simptom negativ
Persoanele cu această tulburare au adesea sentimente de iritabilitate, neliniște, lipsă de speranță, oboseală și lipsă de direcție. Se pot simți confuzi după un episod sau după ce au întreprins anumite acțiuni în timpul unei halucinații, iar aceste gânduri le pot provoca dureri considerabile. Psihologii au observat adesea că încercările de sinucidere au apărut la pacienții schizofrenici după ce aceștia au ieșit dintr-o stare de psihoză.
Mulți schizofrenici experimentează o lipsă de plăcere în viața de zi cu zi care îi determină să caute o evadare. Dacă este predispus la această tulburare mintală din cauza geneticii, pacientului poate fi mai dificil să depășească provocările. Pe măsură ce simptomele se agravează, probabil că se vor retrage din activitățile de zi cu zi cu prietenii și familia. Pot părea că nu vor să se ajute singuri, deoarece nu cred că au o problemă.
10. Scăderea performanței educaționale – simptom negativ
Odată ce schizofrenicii nu sunt capabili să se concentreze, unul dintre primele semne este că nu sunt capabili să stea nemișcați sau să absoarbă noi informații la școală. Pe măsură ce problemele cu atenția devin mai severe, pacienții mai tineri, cum ar fi adolescenții, pot fi în imposibilitatea de a merge la școală. Ei pot sări peste cursuri sau să înceteze cu totul să meargă la școală. Dacă elevii sunt implicați în activități sociale sau sport, ei se pot retrage pe măsură ce își pierd mai multe funcții cognitive și alunecă mai mult în boală.
11. Lipsa de conștientizare de sine – simptom negativ
Mulți suferinzi nu își dau seama că au o problemă până nu vorbesc cu un medic. Ei pot fi capabili să recunoască semnele și simptomele mai târziu, dar la început, halucinațiile și iluziile pot părea atât de reale încât nu simt că există o problemă. Ei pot refuza să ia medicamente sau să fugă de teamă că medicamentele sunt de fapt otravă. Când se întâmplă acest lucru, poate fi dificil să tratați imediat această tulburare.
Pacienții vor trebui probabil să urmeze psihoterapie și terapie cognitiv-comportamentală pentru a recunoaște semnele și a învăța abilități pentru a evita alunecarea în halucinații. Cu toate acestea, dacă au probleme de concentrare sau lipsă de abilități de memorie, atunci terapia devine mai dificilă.
12. Viteză mai lentă de procesare – simptom pozitiv
Simptomele cognitive sunt detectate atunci când psihologii efectuează teste specifice. Viteza mai mică de procesare este unul dintre acele simptome care trebuie diagnosticate. Acest lucru face dificilă ducerea unei vieți normale și menținerea unui loc de muncă, ceea ce poate provoca mult stres emoțional pentru pacient. Multe familii nu realizează că un copil sau un adolescent suferă pentru că nici pacientul nu este sigur ce se întâmplă. Acesta este motivul pentru care psihologii au cea mai bună metodă posibilă de a descoperi probleme cu viteza de procesare și dezvoltare.
Alte semne și simptome de urmărit
- În unele cazuri, schizofrenii se rănesc în mod deliberat și se pot auto-răni.
- Ei pot vorbi despre sinucidere sau chiar uciderea pe altcineva.
- Pacienții s-ar putea să nu-și cunoască propriile nume atunci când se află într-o anumită stare de spirit. S-ar putea să nu știe nici măcar ce zi sau ce oră este.
- Ei pot vorbi irațional și nu pot avea prea mult sens atunci când explică cum se simt sau de ce se comportă într-un anumit fel.
Gânduri finale: Cum să ajuți pe cineva cu schizofrenie
Aceasta nu este o condiție de autodiagnosticat sau de luat cu ușurință. De fapt, un profesionist în sănătate mintală efectuează o varietate de teste pentru a exclude alte afecțiuni înainte de a emite acest diagnostic. Ei vor recomanda, de asemenea, consiliere și alte terapii pentru a ajuta la ameliorarea severității simptomelor.
Dacă tu sau cineva la care îți pasă primești un diagnostic de schizofrenie, atunci există câteva lucruri pe care le poți face:
- Încercați un program de psihoeducație sau consiliere în familie. Puteți afla mai multe despre afecțiune și despre cum să faceți față problemelor asociate bolii.
- Amintiți-le că au un rol de membru al familiei sau de prieten și că au multe puncte forte. Ei pot avea nevoie de o persoană pur și simplu care să asculte și să înțeleagă cum se simte fără a judeca.
- Învățați să recunoașteți semnele și simptomele, astfel încât să puteți folosi tehnici pentru a scoate persoanele care suferă de halucinații și alte episoade dăunătoare.
Cel mai important, indiferent dacă pacientul se află în stadiile incipiente sau adulte ale acestei tulburări, ar trebui să aibă întotdeauna acces la un profesionist în sănătate mintală care să-l ajute cu un plan sau o rutină de urmat, astfel încât să fie mai puțin probabil să cadă în psihoză sau într-o stare catatonică.