(Aceasta este partea a doua a unei serii de 3 părți care discută despre istoria, cultura și sensul mindfulness-ului. În fiecare dintre cele trei părți, vom discuta, de asemenea, despre cum să exersăm mindfulness-ul și meditația.)
În partea a doua a acestei serii de mindfulness în trei părți, vom discuta despre cultura – ethos – a practicii mindfulness.
Relativ recent, mindfulness a devenit o tendință uriașă. Nicăieri acest lucru nu este mai evident decât în afaceri și tehnologie, unde concurența abundentă abundă, necesitând astfel inovare constantă. Companii precum Google și Facebook au găzduit chiar și profesori spirituali precum Shinzen Young și Eckhart Tolle.
În mod ironic, „știința” mindfulness este urmărită în India antică. Un timp și un loc care seamănă puțin sau deloc cu industria de mindfulness de mai multe miliarde de dolari care se găsește acum în Occident.
Toate acestea ridică întrebarea: cum a devenit mindfulness atât de popular? Poate o întrebare mai bună este: de ce este mindfulness aici? Face ceva bun?
Îmi poate ajuta cu ceva? Da, se poate. Acesta este ceva despre care vom discuta pe larg în această serie de trei părți.
În acest articol, vom discuta despre cultura atenției în timp și dincolo de granițe. Să începem prin a vorbi despre cultura mindfulness a Orientului.
Cultura Mindfulness în Orient
Cultura Mindfulness are peste 2.500 de ani în India antică și Nepalul modern. Aici Siddhartha Gautama, care avea să devină Buddha, a introdus practica mindfulness. În Satipatthana Sutta, Buddha introduce cele patru fundamente ale atenției ca mijloc de a obține eliberarea – iluminarea.
Cuvântul „mindfulness” este o traducere aproximativă a cuvântului pali sati, care înseamnă „a ține minte” sau „a-ți aminti”. (Pali este o limbă vernaculară străveche a Indiei care este folosită în mod obișnuit ca limbă scripturală în budismul Theravada.) În acest sens, sati se referă la amintirea învățăturilor lui Buddha din Sutta.
În tradiția budistă antică, se crede că atenția aduce roade prin învățarea celor Cinci Agregate, sau skandhas. Skandha-urile sunt o listă de experiențe conștiente care rezultă din gândirea condiționată a minții – sau „ego-ul”. Aceste cinci skandha sunt: sentimentele, forma materială, conștiința senzorială, percepțiile și voința.
Iată o scurtă descriere a celor cinci agregate:
1) Sentimente: Senzații emoționale care se încadrează în trei categorii: plăcute, neplăcute și neutre.
2) Forma materială: Cuprinzând corpul material și mediul înconjurător vizibil. Forma materială include și lucruri capabile să intre și să iasă din corp, de exemplu, aerul.
3) Percepții: Conștientizarea senzorială a dimensiunilor, inclusiv culoarea, forma, dimensiunea și mirosul.
4) Conștiința senzorială: Gânduri care apar în minte și stimulii perceptibili ai celor cinci simțuri.
5) Voință: comportamente și obiceiuri mentale, fizice și verbale.
Budhiștii explică că aceste Cinci Agregate sunt prezente pe tot parcursul vieții noastre de veghe. Aceste skandha ne influențează starea de spirit, în special atunci când oamenii tânjesc sau se agață de oricare dintre agregate. Conform doctrinei budiste, a nu se agăța – a deveni dependent de – aceste skandha este esențială pentru auto-realizare și eliberare.
Studiu de caz în mindfulness orientală: Dr. Tamami Shirai, profesor de psihologie
„Sunt originar din Tokyo. Crescând, mindfulness a fost o parte constantă a vieții mele și am fost cufundat în ea încă de la o vârstă fragedă. Casa mea avea atât un Butsudan, cât și un Kamidana, un altar budist și un altar șintoist.” ~ Dr. Tamami Shirai
Observați din citatul de mai sus că Dr. Shirai menționează mindfulness într-un context religios. Această includere este poate cea mai evidentă diferență între acele culturi din Est și Vest. Acest lucru este valabil mai ales în Japonia, țara de naștere a Dr. Shirai. În Japonia, budismul zen este remarcat pentru practicile sale exagerate și formale de conștientizare, cum ar fi ceremonia ceaiului.
Dr. Shirai continuă să menționeze mindfulness ca o practică bazată pe meditație. Desigur, mindfulness joacă un rol important ca tehnică de meditație în Occident. Dar nu este în niciun caz singura metodă de a practica mindfulness, așa cum vom afla în curând.
În ceea ce privește Dr. Shirai, ea este de părere că Orientul și Vestul pot învăța multe unul de la celăl alt. În acest punct, autorul este din toată inima de acord.
Cultura Mindfulness în Occident
Dr. Jon Kabat Zinn, creatorul programului de reducere a stresului bazat pe mindfulness (MBSR), este numit „părintele fondator” al tendinței occidentale de mindfulness. Kabat-Zinn a fost introdus în meditație de misionarul zen Philip Kapleau la începutul anilor 1970. De acolo, Kabat-Zinn s-a îndreptat spre Est, studiind sub maeștri Zen precum Thich Nhat Hanh și Seung Sahn. Se poate spune, deci, că Kabat-Zinn este pregătit temeinic în domeniul mindfulness.
Abia relativ recent, însă, mindfulness a devenit o tendință uriașă în Occident. De ce și-a găsit mindfulness o casă permanentă aici? Ei bine, potrivit experților, stresul la locul de muncă este principala cauză a nemulțumirii în viață. (Există un motiv pentru care Kabat-Zinn include „reducerea stresului” în programul său.) Într-adevăr, stresul a devenit o epidemie de bună credință în SUA. S. şi alte societăţi occidentale.
Desigur, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că mindfulness poate îmbunătăți performanța. Companiile mari și mici investesc milioane de dolari în formarea de mindfulness pentru angajații lor. În puține locuri, mindfulness-ul a luat o astfel de stăpânire ca în Silicon Valley, unde concurența abundentă abundă. Companii precum Google și Facebook au găzduit chiar și guru ai atenției precum Shinzen Young și profesori spirituali precum Eckhart Tolle.
De ce asta?
Poate că puterile-care au făcut-o din bunătatea inimii lor. Apoi mai este totul despre mindfulness, care vă crește productivitatea ca un nebun.
Vom merge cu asta.
Companiile tehnologice, motivate să supraviețuiască pe o piață optimistă, sunt mereu în joc pentru orice avantaj pe care îl pot obține. Iată pagina „Despre” a Institutului de Leadership Search Inside Yourself (SIYLI), o companie bazată pe mindfulness, începută de minți la Google:
„Ne propunem să întrupăm beneficiile unei minți bine echilibrate și suntem dedicați să ajutăm indivizii și organizațiile să mențină performanța profesională de vârf…”
Studiu de caz în Mindfulness occidentală: Sara Goldstein, profesoară de yoga
„În loc să fiu deranjat de ceea ce este incontrolabil, am îmbrățișat conștientizarea deschisă. Pot lăsa gândurile și senzațiile să treacă ca norii pe cer. Pot să îmbrățișez sunetele și mișcarea ca energie și chiar să le încorporez în meditația mea.”
Spre deosebire de studiul de caz din Est, această persoană nu menționează nimic despre religie sau credință spirituală. Pur și simplu menționează modul ei de a fi. Are această femeie înclinații spirituale? Poate. Poate nu. Dar nu există nicio mențiune despre budism, șintoism, hinduism sau vreun „-ism”. Dând de înțeles că nu trebuie să fii așa pentru a îmbrățișa – și a beneficia de – practica mindfulness.
Faptul că oricine poate profita de pe urma practicii mindfulness este una dintre cele mai impactante descoperiri făcute vreodată
În timp ce unii deplâng minimizarea budismului din practica mindfulness, ne întrebăm cu amabilitate: care este alternativa? Practica mindfulness, indiferent de formă, nu poate fi niciodată extrasă din elementele sale budiste. Mai mult, Buddha însuși nu și-a împins niciodată nimănui descoperirile sale spirituale. În schimb, marele înțelept a încurajat experimentarea individuală. Sfătuindu-ne pe toți să „Ia ceea ce este util. Aruncă ceea ce nu este.”
Indiferent, nu trebuie să fii budist pentru a te închina – sau a ne înclina șapca – în fața lui Buddha pentru înțelepciunea sa incredibilă cu privire la condiția umană și remediile ei.
Gânduri finale: Nu mergeți după „McMindfulness.”
„În loc de a aplica mindfulness ca mijloc de a trezi indivizii și organizațiile din rădăcinile nesănătoase ale lăcomiei, rea voință și amăgire, este de obicei transformată într-o tehnică banală, terapeutică, de autoajutorare, care poate întăresc de fapt acele rădăcini.” ~Ron Purser
Încă o dată, nu este absolut nimic în neregulă în a practica mindfulness în mod secular. Nu trebuie să fii budist sau să fii asociat cu vreun grup religios sau spiritual pentru a beneficia de meditație și atenție. Aceasta este noțiunea de lideri budiști, așa este și așa ar trebui să fie.
Asta fiind spuse, a fost doar o chestiune de timp până când au apărut capitaliștii de laissez-faire, conduși de ego. Potrivit lui Jonnie Wolf de la The Guardian, o singură Dawa Tarchin Phillips – un „guru din California” – „taxează 12.000 USD pe zi” pentru antrenamentul mindfulness.
Să nu sune neplăcut, dar ce fel de mesaj trimite acest mesaj?
Așa cum am menționat, nu există nicio modalitate de a extrage prin intervenție chirurgicală principiile budiste din practica mindfulness. Sunt două părți ale aceluiași. Ei numesc acest concept „non-dualitate” în cercurile budiste. Deci, acest Dawa Tarchin Phillips are probabil câteva informații valoroase de împărtășit.
Fie oricum, este o practică budistă de a oferi servicii gratuit. Unii practicanți cer o mică donație pentru a sprijini munca lor. Nimic în neregulă cu nicio abordare.
Dar a percepe 12.000 de dolari pe pop pentru „antrenament” nu este etică. Plata pentru astfel de servicii este, de asemenea, lipsită de etică. Luarea sau plata unor sume exorbitante de bani contravin în totalitate la miezul învățăturilor mindfulness. În principal, nebunia de a alerga după impermanent. Aceasta include bani.
Indiferent, nu trebuie să plătești mii de dolari unui „guru” auto-descris pentru a învăța o practică străveche. Există o mulțime de alternative excelente, gratuite sau cu costuri reduse pentru a învăța mindfulness.
Preferatul acestui cititor: cartea „Mindfulness in Plain English”, de Bhante Gunaratana. De asemenea, s-ar putea găsi videoclipuri remarcabile, gratuite, despre mindfulness online.