Stigma rămâne…
În ciuda tuturor dovezilor care arată contrariul, oamenii, totuși, susțin convingerea că scăderea (și creșterea în greutate) se referă la puterea de voință și la alegeri „inteligente”. Deși aceste două elemente psihologice intră, fără îndoială, în joc, ele nu sunt nici pe departe atât de influente pe cât cred majoritatea oamenilor. Numeroși factori genetici și de mediu, împreună cu tulburările medicale, sunt la fel de mult - dacă nu mai mult - un factor ca inteligența nutrițională și o rutină bună de antrenament. În plus, știința a făcut descoperiri interesante despre rolul grăsimilor în dieta cuiva.
Dar mai întâi să discutăm despre leptina.
„Cercetătorii au descoperit un mecanism distructiv la nivel molecular care provoacă un fenomen binecunoscut asociat cu obezitatea: rezistența la leptine.” – Universitatea din California, San Diego
Ce este leptina?
„Oamenii de știință au descoperit pentru prima dată leptina în 1994. (În timp ce) inițial, cercetătorii au crezut că descoperirea ar putea fi folosită pentru a crea suplimente puternice de slăbit, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.” – Jillian Levy, CHHC
De dragul de a nu transforma acest articol într-o lucrare de cercetare, este suficient să spunem că leptina este un hormon care ajută la reglarea poftei de mâncare și a foametei. Leptina, alias „hormonul înfometării”, este produsă în celulele adipoase, circulă prin sânge și este livrată la creier.
Bineînțeles, ca în cazul oricărui hormon, leptina mai are câteva alte responsabilități. Dr. Robert Lustig, profesor de medicină la Universitatea din California, San Diego, explică:
“… când nivelul leptinei este un anumit prag… creierul simte că ai suficiență energetică, ceea ce înseamnă că poți arde energie într-un ritm normal, poți mânca alimente într-o cantitate normală, poți face mișcare la o rată normală și te poți implica în procese costisitoare, cum ar fi pubertatea și sarcina.”
Dr. Ludwig observă, de asemenea, important, că pragurile nivelului de leptine sunt „probabil stabilite genetic”. Cu alte cuvinte, strămoșii tăi afectează în mod direct ușurința cu care depozitezi și arde grăsimile – și câștigi și slăbești. În plus, conform Dr. Ludwig, pragul leptinei determină, de asemenea, toleranța la efort.
Așa cum vom discuta în continuare, unii oameni de știință emit ipoteza că acest mecanism de semnalizare la obezi nu funcționează așa cum funcționează la cei non-obezi. Studiile demonstrează că această neregulă poate duce la supraalimentare și la funcționarea defectuoasă a proceselor metabolice.
Pe scurt: pragul de leptină predeterminat fie va ajuta, fie va rezista oricăror eforturi pe care le faceți pentru a pierde în greutate. Să vorbim despre efectul dietelor bogate în grăsimi asupra funcției leptinei.
Dietele bogate în grăsimi și leptina
“Am deschis un nou domeniu de studiu pentru bolile metabolice. Trebuie să ne întrebăm ce alte căi, pe lângă leptina și receptorii săi, sunt supuse unui proces (distructiv) și care ar putea fi consecințele.” – Rafi Mazor, Ph. D.
Abia de curând cercetătorii medicali au început să înțeleagă mecanismul creierului care afectează direct absorbția leptinei în creier. O echipă internațională de cercetare condusă de Rafi Mazor, un bioinginer și profesor la Universitatea din California, San Diego, a descoperit că o dietă bogată în grăsimi modifică chimia unei enzime numită „MMP-2”. Modificarea acestei enzime a dus la „taierea” celulelor creierului, astfel încât neuronii au fost incapabili să înregistreze acea sațiere („senzația de plenitudine”).
Ca rezultat al studiului inovator al lui Mazor și al echipei sale, cercetătorii primesc sprijin pentru un studiu clinic la scară largă. Scopul acestei cercetări propuse este de a vedea dacă inhibitorii MM-2 („blocante”) pot ajuta obezi să piardă în greutate.
Gânduri și recomandări finale
„Obezitatea nu este cauzată de lăcomie, lene sau lipsă de voință. Există forțe biochimice puternice în joc…” – Kris Gunnars, BSc
În primul rând, este important să înțelegem că cercetarea rezistenței la leptine este încă la început. (La naiba, am descoperit hormonul cu doar 24 de ani în urmă!) Ca atare, experții sunt oarecum strânși când vine vorba de a face recomandări prescriptive. Putem, totuși, să obținem câteva perspective cheie din cercetările deja efectuate.
Mâncați o dietă echilibrată: Aproape toată lumea este de acord că ceea ce punem în gură este cel mai important element pentru o sănătate bună. Ca atare, asigurați-vă că aveți o dietă echilibrată, constând din fructe și legume și proteine slabe.
Fă exerciții fizice și limitează grăsimile din dietă: Conform unui studiu publicat în Jurnalul American de Nutriție Clinică, persoanele care făceau exerciții regulate și grăsimile din dietă limitate au prezentat niveluri reduse de leptină din sânge. Indicele de masă corporală a scăzut, de asemenea.
Păstrați atenția asupra aportului de fibre: deși acest scriitor nu are date care să susțină acest lucru, fibrele sunt probabil cel mai subapreciat nutrient care există. Se pare că se acordă mult mai multă atenție conținutului de grăsimi și carbohidrați decât orice. Cu toate acestea, fibrele, în special fibrele solubile, sunt ceea ce ne face să ne simțim plini (deci să nu mâncăm prea multe grăsimi sau carbohidrați!). Doza dietetică recomandată (RDA) de fibre alimentare este după cum urmează:
Copii
- 1–3 ani 19 grame
- 4–8 ani 25 grame
Bărbați
- 9–13 ani: 31 grame
- 14–50 de ani: 38 de grame
- 51–70 de ani: 30 de grame
- > 70 de ani: 30 de grame
Femei
- 9–18 ani: 26 grame
- 19–50 de ani: 25 de grame
- 51–70 de ani: 21 de grame
- > 70 de ani: 21 de grame
- Femei însărcinate: 28 de grame
- Femei care alăptează: 29 de grame
