Psihopatia este printre cele mai greu de depistat. Psihopatul poate părea normal, chiar fermecător. Dedesubt, îi lipsește conștiința și empatia, făcându-l manipulator, volatil și adesea (dar nu întotdeauna) criminal. – Psihologia astăzi
„Ne gândim la psihopați ca la ucigași, extratereștri, în afara societății. Dar, spune omul de știință care și-a petrecut viața studiindu-le, ai putea avea unul pentru un coleg, un prieten – sau un soț,” spune editorialistul The Telegraph, Tom Chivers.
Cuvintele „psiho”, „slujbă nebunească” și altele sunt aruncate în mod liber – și cu o relevanță mică sau deloc pentru starea de spirit reală a unei persoane. S-ar putea chiar să ne simțim confortabil să caracterizăm pe cineva într-un astfel de mod față de ceilalți, fără să ne gândim puțin la această problemă.
Uneori chiar uităm că există, de fapt, oameni care îndeplinesc standardele clinice ale psihopatiei; că adevăratul „psihos” există. Înainte de a merge mai departe, să ne referim la definiția psihopatiei a Asociației Americane de Psihiatrie (denumită din punct de vedere tehnic „Tulburarea de personalitate antisocială”), așa cum este raportată în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5):
„(A) tipar omniprezent sau nerespectare și încălcare a drepturilor celorlalți care începe în copilărie sau adolescența timpurie și continuă până la vârsta adultă.” Manualul continuă să enumere șapte comportamente de psihopatie bazate pe dovezi, dintre care o persoană trebuie să arate trei ca fiind în mod regulat de la vârsta de 15 ani.
Expresia „model omniprezent sau nerespectarea și încălcarea drepturilor altora” este psihopatie definită în opt cuvinte.
Profesorul Robert Hare, psiholog criminalist de carieră și creator al evaluării „PCL-R” – un criteriu de diagnostic al psihopatiei, este un expert de top în comportamentul psihopat. Hare afirmă: „Ma uimește, la fel de mult ca atunci când am început acum 40 de ani, că este posibil să am oameni care sunt atât de deconectați emoțional încât pot funcționa ca și cum alți oameni ar fi obiecte care trebuie manipulate și distruse fără nicio grijă.”
Poate ceea ce este mai uluitor (și înfricoșător) este posibilitatea de a fi într-o relație strânsă cu un psihopat. Deoarece psihopatia este o tulburare mentală criptică, este adesea foarte dificil să „afli” dacă cineva se potrivește sau nu cu modelul.
Asta fiind spuse, există un set comun de comportamente pe care psihopații le manifestă.
Iată 11 comportamente pe care psihopații le manifestă adesea:
1. Acte frecvente de agresiune
Lipsa controlului impulsurilor, combinată cu orice aparență de conștientizare emoțională, duce adesea la acte violente de agresiune. Psihopații pot sau nu răni fizic pe cineva, dar sunt aproape întotdeauna abuzivi emoțional și verbal.
2. Căutare constantă de senzații tari
Prin „căutarea senzațiilor tari”, nu vorbim despre obișnuitul drogat de adrenalină care iubește bungee jumping sau parașutism. Psihopații sunt dependenți de acte care le stimulează dorința nesățioasă de pericol – chiar dacă astfel de acțiuni riscă să se rănească pe ei înșiși, pe alții sau sunt ilegale.
3. Tendințele manipulative
Un fel de oboseală aici, dar psihopații au o reputație binemeritată de manipulatori și înșelatori pricepuți. Fără o „busolă interioară” care să-i îndrume spre ceea ce este bine sau rău, de multe ori vor manipula și înșela pe cineva fără alt motiv decât amuzamentul personal.
4. Le lipsește emoția autentică
Mânia, gelozia, frustrarea și furia sunt toate trăsături comportamentale tipice psihopatice. Psihopații renunță la emoții mai profunde (de exemplu, bunătate, compasiune, empatie, dragoste) pentru o varietate mai ușor accesibilă, mai puțin adâncă.
Dacă nu…
5. Vor să profite de oameni
Unii psihopați nu văd „câștigul personal” așa cum îl văd alții – pur și simplu le face un fior rău dacă profită de cineva. Alții vor folosi bunătatea și bunăvoința pentru a obține ceva, orice – bani, putere, faimă, orice – pentru a satisface temporar o dorință și mai trecătoare.
6. Ei (la propriu) nu au empatie
Este obișnuit ca un psihopat să aibă relații superficiale, haotice – pentru că le lipsește o calitate importantă: empatia. Într-un studiu publicat în jurnalul Frontiers in Human Neuroscience, cercetătorii au examinat imaginile creierului a 121 de deținuți încarcerați, inclusiv persoane clasificate drept „foarte psihopatice”.” Cercetarea a concluzionat: „(Rezultatele) demonstrează că indivizii cu psihopatie nu au reușit să (arată) rețelele neuronale (care) pot contribui la îngrijorarea empatică.”
7. Sunt iresponsabili și acuzatori
În mod previzibil, psihopații nu își asumă responsabilitatea pentru comportamentul lor. Ei încearcă, în schimb, să insufle victimei un sentiment de vină. Așa este. Ei nu numai că vor eluda responsabilitatea, dar vor disprețui victima reală în acest proces.
8. Un sentiment amplificat al valorii de sine
Psihopatii au adesea tendințe arogante, dominante și narcisiste. Ca atare, ei au un sentiment ridicat de importanță și valoare de sine. De asemenea, este obișnuit ca această populație să aibă un sentiment extrem, greșit de drepturi.
9. Nu au prieteni adevărați
Adevărata prietenie necesită o împărtășire reciprocă și sinceră a emoțiilor, intereselor și sprijinului. În timp ce psihopații pot simula emoțiile altora, ei nu pot produce emoții pozitive legate de alte ființe umane; deci, orice „prietenie” care implică un psihopat nu este reală din nicio măsură.
10. Sunt înfricoșător de fermecătoare
Când un psihopat vrea să „pornească farmecul” și să pară amuzant, gregar și dulce, poate păcăli aproape pe oricine și la îndemâna lui. Acest „talent” este deosebit de tragic atunci când ne gândim la urma devastării umane pe care o lasă după ce obțin ceea ce își dorește.
11. Sunt criminali obișnuiți
Psihopatii reprezintă până la 25 la sută din toți infractorii bărbați din închisorile federale, chiar dacă reprezintă mai puțin de un procent din populatia totala. Impulsivitatea, agresivitatea, nerespectarea legii și lipsa de empatie ale psihopatului contribuie, fără îndoială, la aceste cifre disproporționate.